Factorii ce determină succesul în creativitate

Pentru a elabora procesul creativ trebuie de parcurs următoarele etape:

1.                  Prepararea sau pregătirea - formularea de ipoteze, strîngerea materialului informaţional relevant şi la zi, formularea problemei şi definirea ei (specific creativităţii este anticiparea dificultăţilor viitoare sau formularea de probleme ale viitorului);

2.                  Incubaţia sau germinarea ideilor - se referă la interacţiune între cunoştinţele vechi şi cele noi, pe un fond preconştient;

3.                  Iluminarea - momentul cheie al creaţiei - cu o durată de ordinul secundelor sau al minutelor, marchează apariţia ideilor. Un rol important îl au afectivitatea şi subconştientul;

4.                  Verificarea ideilor sau soluţiilor apărute în faza precedentă constă în validarea sau înfruntarea acestora pe bază de experimente.

Orice tip de creativitate parcurge careva niveluri:

1.                  nivel al creativităţii expresive (întîlnit la orice om normal, în copilărie);

2.                  nivel al creativităţii productive;

3.                  nivel al creativităţii inovative;

4.                  nivel al creativităţii inventive;

5.                  nivel al creativităţii emergente (talent, geniu).

Structura creativităţii include două mari categorii de factori: intelectuali şi non intelectuali.

Factorii intelectuali ai creaţiei includ:

1.                  Procese şi operaţii (abstractizare, generalizare, sintetizare, comparaţie, asociere şi disociere, combinare şi recombinare, elaborare de analogii şi metafore);

2.                  Deprinderi profesionale ale omului de ştiinţă (studiu bibliografic selectiv, abilitatea de a găsi informaţia cea mai adecvată în raport cu problema studiată, perfecţionarea continuă a metodelor şi tehnicilor de investigare şi prelucrare a rezultatelor cercetării, căutarea şi definirea problemelor, revizuirea ipotezelor şi a tezelor cunoscute, spirit critic obiectiv);

3.                  Aptitudini:

·           spiritul de observaţie;

·           inteligenţa şi rezolvarea problemei;

·           imaginaţia.

 Deoarece, pentru creaţia ştiinţifică, inteligenţa şi imaginaţia sunt factori esenţiali, vor fi prezentate date experimentale privind relaţiile:

·           inteligenţă şi creativitate;

·           imaginaţie şi creativitate;

·           gîndire convergentă şi gîndire divergentă.   

Factorii intelectuali ai creativităţii, după J.P.Guilford, sunt:

                  1.       fluiditatea - numărul de idei şi soluţii;

               2.    flexibilitatea - capacitatea de a renunţa la o idee, ipoteză, şi a elabora alternative noi;

                  3.      originalitatea - raritatea ideilor, soluţiilor;

                  4.      elaborarea - abilitatea de a elabora un plan detaliat pentru soluţionarea unei probleme.

Factorii non-intelectuali ai creativităţii se referă la motivaţie şi atitudini creative.

 Ca caracteristici ale motivaţiei creative deosebim:

a.                  ofensiv, de creştere - de ascensiune continuă;

b.                  intrinsec, direct - interes nemijlocit pentru conţinutul activităţii;

c.                  divergent, extensional - gamă foarte largă de interese, preocupări.

 Un studiu efectuat la noi în ţară în perioada 1974-1978, cu privire la „motivele creaţiei” la inventatori (120 de personalităţi din cercetare şi proiectare), a relavat că „plăcerea de a cunoaşte noul”, „nevoia, dar şi bucuria înlăturării dificultăţilor”, „satisfacţia realizării unor produse originale”, reprezintă principalele mobiluri ale creativităţii. S-au constatat aceleaşi tipuri de motive şi în cercetări recente.

Atitudinile creative se caracterizează prin trăiri personale foarte puternice, persoana fiind aproape total angajată în receptarea unui fapt, a unei idei, precum şi în modul de elaborare şi exprimare a răspunsului la un stimul dat.

Există inventariate zeci de atitudini creative.  Le voi consemna pe cele mai importante, constatate în cadrul cercetărilor experimentale.

Pentru inventatori (1974-1982) au reieşit ca fiind foarte importante următoarele atitudini:

a.                  finalizarea oricărui lucru început;

b.                  atracţia faţă de problemele dificile, aparent nerezolvabile;

c.                  receptivitate faţă de nou;

d.                 aprecierea muncii după noutate şi originalitate;

e.                  anticiparea unor dificultăţi şi probleme;

f.                   asumarea riscului;

g.                  perseverenţă.

Se deosebesc următoarele trăsături ale creativităţii:

a.                  originalitate;

b.                  noutate;

c.                  productivitate;

d.                 eficienţă;

e.                  utilitate.

Ca criterii de apreciere a creativităţii deosebim:

a.                  performanţa creatoare;

b.                  procesul creator;

c.                  persoana creatoare;

d.                 potenţialul creativ;

e.                  mediul.

Creativitate constă din următoarele forme:

1.                  planul de desfăşurare:

·           individuală;     

·           colectivă;

·           socială.

2.                  conţinutul activităţii:

·           ştiinţifică;

·           tehnică;

·           literară;

·           economică.

            Sintetizînd numeroase rezultate experimentale privitoare la persoanele înalt creatoare, echipele de muncă înalt creatoare, la modele de grup creativ adaptate din literatura de specialitate (brainstorming, sinetică ş.a.) a fost elaborat un Program de antrenament creativ, al cărui nucleu este grupul creativ adaptat.

 Înainte de începerea antrenamentului creativ, se determină faza de creştere şi dezvoltare în care se află persoana sau persoanele care vor participa la antrenament.

Scopul general al grupului este: stimularea potenţialului creativ individual şi colectiv.

Procedura de constituire a grupului:

1.                  Selecţionarea sau includerea grupului de elevi se face pe baza unei convorbiri, care are menirea de a releva preferinţele şi mentalităţile subiectului;

2.                  Determinarea potenţialului creativ al elevilor care şi-au exprimat dorinţa de a participa la activitatea grupului colectiv, în vederea oferirii posibilităţii de cunoaştere a propriilor disponibilităţi creative, şi a direcţiilor în care este necesară antrenarea creativităţii;

3.                  Reunirea participanţilor în grupuri de 6-7 persoane compatibile în privinţa potenţialului creativ şi al contactelor interpersonale;

4.                  Antrenamentul creativ constă în predarea şi seminarizarea unui curs de creativitate, urmărindu-se abordarea unitară, complexă şi integrativă a creaţiei. În literatura de specialitate, antrenamentul creativ este centrat pe metode şi tehnici pentru stimularea  doar a doi dintre factorii creativităţii, şi anume - inteligenţa (gîndirea divergentă) şi imaginaţia.

Apreciem că antrenamentul creativ trebuie să aibă în vedere cît mai multe din componentele creativităţii şi interacţiunea dintre ele.

În cadrul exersării tehnicilor şi metodelor adresate factorilor intelectuali ai creaţiei, se urmăreşte activarea şi stimularea gîndirii logice, euristice şi a imaginaţiei creatoare.

Pentru stimularea creativităţii, se consideră foarte importantă asigurarea posibilităţii ca fiecare persoană să parcurgă independent şi eficient toate etapele şi subetapele procesului creativ.      De aceea s-au stabilit şase tipuri de adunări de lucru ale grupului creativ de elevi, fiecare din ele cu principii şi reguli de funcţionare specifice:

1.                  stabilirea tematicii şi alegerea programelor;

2.                  analiza şi definirea problemelor;

3.                  elaborarea ideilor, soluţiilor noi;

4.                  evaluarea şi selecţia critică a ideilor, soluţiilor;

5.                  conceperea modalităţilor de aplicare în practică a ideilor, soluţiilor;

6.                  valorificarea practică a ideilor, soluţiilor.