Soft-uri educaționale

        Soft-ul educaţional rezultă dintr -un laborios proces de proiectare care are trei mari etape:

1.stabilirea temei;

2.proiectare pedagogică;

3.realizare informatică.

 

 Elevul primeşte secvenţe, care pot fi momente de lecţie (soft-uri educaţionale de diverse tipuri), teste, unde el poate accesa informaţii (biblioteci, Internet), poate primi nota sau poate lualegătura cu alţi elevi care lucrează în acelaşi mediu. Profesorul care are la dispoziţie o platformă de învăţare îşi alege momente de lecţie pe teme din programă, dar poate, la rândul lui, să îşi creeze fragmente în funcţie de feedbackul primit de la un anume grup de elevi sau în funcţie de strategia pe care şi-o propune. Marele avantaj este posibilitatea de a primi feedback de la toţi elevii clasei, care pot lucra independent, pe nivele de pregătire sau pe clase de abilităţi, actul educaţional poate fi modelat direct pe grupulcu care se lucrează, flexibilitatea şi adaptabilitatea conţinuturilor educaţionale fiind condiţii aleîmbunătăţirii rezultatelor învăţării.

     

      Soft-urile educaţionale trebuie să reprezinte o provocare din punct de vedere cognitiv, să fie atractive, să motiveze utilizatorii şi să-i transforme în participanţi activi la propriul proces de învăţare.

       Firma PHYSICON, din Rusia, este specializată în producerea de soft educaţional. Softurile educaţionale produse de această firmă sunt folosite în activitatea de predare-învăţare a fizicii din Franţa, S.U.A., Germania, România. Produsele acestei firme le puteţi găsi aici: http://www.physicon.ru.

          Geometria 3.0 este un soft educațional care ar putea fi utilizat la studierea geometriei. Acest program include 3 caracteristici de bază: interactivitate, investigare și cercetare.

          Deasemenea un soft educaţional util în predarea matematicii în instituții de învățămînt superior, cît și în licee și în gimnazii este GeoGebra. O puteţi accesa pe adresa: https://sites.google.com/site/biblkompmodelej/geogebra-onlajn

          Cunoaşterea mediului devine o călătorie educativă prin natura, presărată cu jocuri şi provoăari incitante menite să îi ajute pe mici exploratori să înveţe mai uşor.

        Soft-ul următor ar încuraja elevii să participe în derularea momentelor didactice ale lecţiei de biologie.

Tehnologii informaţionale şi moderne de educaţie

Tehnologia de informaţii, devine act evident, nu atît de mult pe instrumentele complete sistemului de învăţămînt şi de funcţionare a cunoştinţelor ştiinţifice, dar imperativul de a stabili o nouă ordine a cunoştinţelor şi a structurilor sale instutiţionale. Există mai multe tendinţe-cheie epistemologice, care fac parte din teoria de spaţiu virtual şi de comunicare virtuală, care destabilizează structura de distribuţie şi socială, în general:

1. de dezvoltare, şi anume trecerea de la ordinea de relevanţă a faptelor de ordine, care se bazează pe ficţiuni şi prezenţa eficientă a elementelor care lipsesc;

2. de telecomunicare, generarea şi transmiterea textului de „loc”, ca o formă specifică de organizare a spaţiului social, în plus, face foarte ataşament la „plasa” lipsită de sens.

Schimbarea, după A. Weber şi Karl Mannheim, dă naştere la o atitudine mentală specifică, care ar putea da poziţia de liber-plutitor intelectual, în cazul în care ea a avut, cu excepţia independenţei, stabilităţii şi reproductibilitatea de judecată sănătoasă. În acest caz, poziţia în sine este o respingere a poziţiei în lume, care acum este un „univers închis de caractere”, un text de sine stătător este interpretat fără studii externe, joc de limbaj. Educaţia devine o călătorie fără sfîrşit prin intermediul site-uri.

Aceste estimări se bazează distincţia culturii orale, scrise şi electronice, ca tipuri istoric succesive de comunicare în masă. Această distincţie se referă la teoria de comunicare esenţial virtuală, pentru că ei văd o schimbare în structura şi condiţiile care stau la baza schimbului simbolic:

1.comunicarea electronică sărăcă în context (sensul), crearea de noi voci şi situaţiei;

2.mass-media electronică în primul rînd monolog (un cîmp de comunicare, transmite informaţii, pentru ca ceilalţi să o poată recepţiona);

3. „ limbi de  free- monolog ” este o comunicare auto-referenţială

Formarea de eşantioane standard de organizare a cunoştinţelor, în special hypertext - ligamente, care transformă produsul într-un fragment al unui spaţiu informaţional universal. Acest proces se datorează în principal desfăşurării cumulative şi continuitatea de motivare raţională, şi aplicarea universală a ethosului ştiinţific – „Producătorii de cunoştinţe”, a standardelor profesionale care au apărut între ştiinţă şi educaţie sunt transformate, astfel că un anumit tip de acţiune socială, şi comunitatea universitară este văzută ca o comunitate interactivă şi de interpretare, care produce textul, relativ independent de provocările cu care se confruntă externe de ştiinţă. Predominanta în discursul spaţiul cibernetic este asociată cu o schimbare a caracteristicilor structurale şi funcţionale ale textului, destinate utilizării în educaţie. Există o nouă formă de tutorial. El încetează să mai fie în scris, în măsura în care îşi pierde orientarea normală, orientare, susţinută de Institutul de control - în special reviste ca „paznici” de cunoaştere, la prima linie a ştiinţei. Astfel, formarea unei reţele de educaţie referitoare la rezolvarea ambelor probleme interne, (altele decît conţinutul educaţional, organizarea sa, întreţinere), precum şi problemele legate de interacţiune şi colaborare - cu o mişcare inovatoare şi extraordinară socio-culturale, fenomene pe de o parte, şi masa de practică pedagogică, pe de altă parte. Se poate  încerca să determine dificultatea de a deveni destul de des şi pasivă şi activă de opoziţie, de exemplu, formarea reţelei sau a componentelor sale de la mainstream academic.

Atractivitatea de Web-bazate pe tehnologii ca mijloc de furnizarea de informaţii în mai multe moduri defineşte o interfaţă generică între om şi calculator. Fiecare program are un etichet inteligibil, titluri, link-uri, imagini. Interfaţă bazată pe Web reprezintă un mijloc de acces la informaţii intuitive. Consecinţa de simplitate de interfaţă bazată pe Web este un instrument Internet larg utilizat, ca un canal de comunicare. Browser - software pentru vizualizarea paginilor Web şi lucrul cu informaţii în interfaţa web. Browser reprezintă un program care oferă tuturor calculatoarelor moderne un număr mare de aşa-numitul „Gadgets”. Teoretic, toate browserele ar trebui să afişeze toate site-urile realizate de standarde, în acelaşi mod. Practic, sunt multe subtilităţi şi lucruri de o complexitate înaltă. Cele mai populare browsere sunt: Internet Explorer, Firefox, Opera, Safari, GoogleChrome.

Valoarea tehnologiilor Web , pentru dezvoltatorii de software, cît şi pentru utilizatorii normali, este determinată în mare măsură de ceea ce este, mai presus de toate - o tehnologie de integrare. Şi e greu de a găsi un bun exemplu de cum să integreze diverse surse de informare şi de diversele sale tipuri. Tehnologia Web vă permite să creaţi simplu, să vă folosiţi creativitatea la nivelul cel mai avansat pentru a învăţa, uşor accesibil, foarte ieftin, rapid, sunt date informaţii, dialogul, la distanţă sistemul de fundal de învăţare pot fi considerate ca orice formă de învăţare în care profesorul şi elevul sunt separaţi în timp şi spaţiu. De exemplu, corespondenţa şi cursuri de televiziune - o formă de învăţămînt la distanţă. Apariţia tehnologiilor Internet şi Web-based au oferit noi oportunităţi de dezvoltare a învăţămîntului la distanţă, de implimentare a creativităţii în instruire, şi acum destul de des termenul de "la distanţă" este folosit pentru "online" de învăţare. Dar, de fapt, învăţarea on-line reprezintă o formă de învăţămînt la distanţă. Sistemul de învăţămînt la distanţă prin intermediul internetului sau a sistemului de învăţare on-line (GSS), poate fi definit ca un set de instrumente de software şi hardware, tehnicile şi măsurile organizatorice care asigură furnizarea de informaţii educaţionale pentru elevii cu privire la reţelele de calculatoare ale publicului, precum şi testa cunoştinţele dobîndite în cursul specifice elev, student, de învăţare on-line.

Utilizarea sistemelor GSS, are anumite avantaje: aceste sisteme se pot angaja în procesul de învăţare a elevilor pe o cale mai accesibilă, atît în ​​ceea ce priveşte taxele de şcolarizare şi din punct de vedere teritorial depărtare de cadre didactice şi elevi.

Pentru a data, automatizarea proceselor de informare sunt utilizate pe scară largă sistem de tip client-server. Aceasta tehnologie este ceea ce este instalat software-ul de pe computerul server de bază şi de baze de date, iar computerele client au instalate software-ul personal. Toate calculatoarele client sunt conectate la un server în reţea. Aceasta tehnologie permite utilizarea de date comune şi, în cazul în care un utilizator pe computerul client doreşte de a schimba ceva, modificările apar imediat pe server. În consecinţă, toţi ceilalţi utilizatori pot vedea instantaneu schimbările de pe computerele lor client. Softurile respective permit elevilor de a intra în discuţie atît cu profesorul, cît şi cu colegii săi, avînd posibilitatea de a-şi relata ideile şi de a aplica creativitatea în moduri diferite. Prin urmare, punerea în aplicare a soluţiilor de a gestiona procese de afaceri folosind tehnologii bazate pe web, a fost practic redus la minim. Cu toate acestea, în prezent, această problemă este aproape rezolvată. Aceasta, la rîndul său, a ridicat restricţiile de utilizare a site-urilor bazate pe tehnologii de automatizare a proceselor în întreprinderi.

Utilizarea instrumentelor tehnologice şi a oportunităţilor de organizare a comunicaţiilor, prelucrarea şi diseminarea de informaţii  are aceeaşi poveste veche descrisă. Dar, în ultimii 50 de ani din cauza dezvoltării exponenţiale de înaltă tehnologie, acest proces a devenit un caracter incredibil de violent, în special cu privire la introducerea pe scară largă a instrumentelor electronice digitale. Una dintre cele mai importante fenomene caracteristice din timpul nostru, a devenit informarea prin intermediul progreselor tehnologice - şi, în special legate de domeniul comunicării.

Invazie la scară largă a Internetului a permis birourile companiilor şi instituţiilor de învăţămînt cu claritate mai mare pentru a vedea unde şi cum avansate tehnologii de comunicare, cum pot fi conectate la activităţile lor de zi cu zi, precum şi acces la toate sursele de informare ale lumii, unde sunt capabili de a îmbunătăţi performanţa funcţiilor lor. Integrarea TIC-urilor moderne în diferite domenii ale vieţii, ca de exemplu în educaţie are rolul şi importanţă enormă, privind accesul datelor într-o formă mult mai simplă şi mai accesibilă. Prin intermediul tehnologiilor IT elevul îşi poate crea propria sa personalitate şi dacă este o persoană timidă şi întîlneşte greutăţi în realizarea unei sarcini complexe în timp real, atunci aici îşi poate da frîu imaginaţiei şi creativitatea îşi va face jocul. Privind nevoia utilizării resurselor şi tehnologiilor Internet pentru educaţie, azi nimeni nu se îndoieşte că este inutil. Experienţa practică a demonstrat clar că implicarea Internet pentru organizarea şi gestionarea în educaţiei poate duce la o creştere semnificativă a disponibilităţii şi de calitate pe o scară globală şi, în consecinţă, să contribuie la creşterea eficienţei economice a sistemelor educaţionale. În toate ţările dezvoltate au fost deja dezvoltate şi sunt mai mult sau mai puţin programe de realizare pentru introducerea internetului în sistemul de învăţămînt. Şi în marea majoritate a ţărilor în curs de dezvoltare, în ciuda multor dificultăţi, provocări şi obstacole, se luptă să se ţină pasul cu schimbarea generală faţă de o comunitate educaţională la nivel mondial. Din acest punct de vedere este absolut clar importanţa de sistematizare şi analiză a rezultatelor existente în lume privind Internetul pentru nevoile din diverse domenii de învăţămînt, structuri şi procese. De la dimensiunea  World Wide Web, nu sunt limitate, pentru a aborda obiective foarte specifice educaţionale care necesită mecanisme speciale pentru navigare eficientă în spaţiul Internet, non-standard de instrumente pentru colectarea, prelucrarea, utilizarea şi transferul de informaţii educaţionale. În timp ce unele ţări au făcut progrese substanţiale în dezvoltarea de căutare de specialitate şi a sistemelor de formare profesională, se pare că în prezent, nu există unităţi tehnologice universale sau de serviciu Web, prin care s-ar putea rezolva problemele de informare ale procesului de învăţămînt cuprinzător. S-a constatat, de exemplu, că majoritatea şcolilor sunt operate de cel mult  2-3 aplicaţii propuse pentru utilizare şi dezvoltare, iar această situaţie este la fel din cauza lipsei de informaţii care devin disponibile cu privire la utilizatorii lor de mijloace financiare limitate. Măsură eficientă de organizare atît pentru a răspunde acestor probleme ar putea să existe în cooperarea dintre toate părţile interesate de procesul educaţional. Ca unul dintre primii paşi reali spre promovarea unei astfel de cooperări este considerat un sistem de informaţii de specialitate care este în curs de dezvoltare „Educaţia pe Internet”. Prin utilizarea Internetului pentru educaţie şi instruire, în sensul cel mai larg,  mă refer la utilizarea tuturor tehnologiilor posibilele, serviciilor şi instrumentelor pentru îmbunătăţirea procesului de predare, învăţare şi de gestionare a proceselor educaţionale. Studiind şi analizînd rezultatele deja disponibile a unei astfel de utilizări în instituţiile de învăţămînt se prevede deja material suficient pentru comparaţie, sinteză şi evaluare a lecţiilor învăţate.

Web-learning-ului în viitor, ar putea deveni un forum global de învăţămînt în care vor fi predate, studiate şi elaborate o varietate de programe de formare şi cursuri ştiinţifice şi creative. Accesul la Internet în zilele noastre este posibil în orice moment pentru a oferi fiecărui elev posibilităţi de informare şi de educaţie, care sunt compatibile cu posibilităţile de enciclopedie cel mai versatil, sofisticat şi cuprinzător de cunoştinţe, şi chiar le depăşeşte. Există o mulţime de softuri interesante care oferă elevului interes şi abilităţi de a înţelege materialul mult mai bine, decît un conspect simplu dat de către profesor. Mai mult, toate materialele de instruire de cursuri de web permit adaptarea rapidă, precum şi orice adăugiri, cum ar fi „frîu liber imaginaţiei şi creativităţii”. Textele, teoreme, exemple şi exerciţii pot fi difuzate în mod interactiv, care sunt însoţite cu ilustraţii necesare, grafice, sau, de exemplu, efectul demonstrativ de modificări ale parametrilor şi condiţiile de pe cursul procesului de predare-învăţare. În funcţie de nevoile şi interesele lor elevul poate muta în spaţiul Internet, extragerea informaţiilor relevante din diferite site-uri şi folosindu-le la cursurile de lecţii.

       Modelul de învăţămînt Web-based sau cu alte cuvinte instruire asistată de calculator (IAC) este caracterizat de o libertate completă de la orice fel de spaţiu-timp fără restricţii şi disponibilitatea tuturor elevilor interesaţi, indiferent de localizarea lor. În plus, acest model permite elevilor să folosească astfel de tablouri de informaţii, care sunt în măsură să ofere orice formă tradiţională de educaţie clasică. După toate, de fapt: nu fiecare cadru didactic va fi pregătit în timpul lecţiei în clasă pentru a răspunde la un elev la care a apărut brusc o întrebarea caragioasă ca de exemplu: de ce muzica a fost un curent dominat în Anglia, sau de ce internetul este uşor de accesat, şi în aşa mod folosind tehnologiile TIC se poate  găsi răspuns la orice întrebare creativă pentru a menţine spiritul de creativitate al elevului aproape în mod instantaneu. Puterea de comunicare a internetului pentru a prelua informaţii de oriunde, la orice format convenabil, îl face un instrument eficient de predare şi învăţare. Datorită acestor caracteristici unele cursuri ar trebui să fie bazate pe Web cursuri şi nu doar ca „copii digitale” ale programelor tradiţionale similare acestora, ci şi ca stimul al creţiei elevilor. Sigur că un elev va fi mult mai inspirat dacă de exemplu la orele de matematică sau la orele de biologie va putea accesa internetul şi îşi va pute da frîu liber imaginaţiei şi creaţiei proprii. Se ştie deja din capitolul anterior că orice idee este binevenită şi nu trebuie stopată. Cursurile complete de învăţare on-line pot fi şi ar trebui să ofere noi tipuri de materiale educaţionale, care au fost puse în aplicare la orele de clasă sau cel puţin au fost discutate, cît şi alte tehnologii de informaţii multimedia în realizarea obiectivelor procesului de învăţămînt. Aceasta, împreună cu complexitatea de inovare, este esenţa conceptului de educaţie bazată pe Web, de creare a condiţiilor de muncă şi participare în orice discuţie creativă. Unul din avantajele sale principale este de a oferi o relaţie cu un număr nelimitat de resurse de informare la nivel mondial, care creează condiţiile pentru introducerea unui nou nivel de învăţare, de schimb de experienţă şi idei. Din cele de mai sus se poate concluziona că dezvoltarea de cursuri de formare bazate pe Web  reprezintă un proces de multi-faţete, şi nu inferior, să zicem, procesul de producţie de film. Prin urmare, aceste cursuri sunt de obicei întregi echipe de profesionişti, care includ o varietate de specialişti, sau cel puţin este materialul primit şi analizat în sală de către profesor şi apoi accesibil acasă. Un bogat potenţial educativ al tehnologiilor avansate multimedia şi web-based îl constituie în creativitatea lor extraordinară, cu posibilităţi creative, care permit elevilor, profesorilor de instruire un maxim de luminozitate, accesibilitatea şi eficienţa de elevi a transferului de material în cea mai interesantă şi relevantă cale de a obţine succesul la subiectul dat. Deci, pe scară largă şi de înaltă calitate, se pot folosi metodele tradiţionale de instruire la ore folosind tehnicile Web pentru a face o analiză profundă şi a pune în aplicare programele pe care le folosesc. Softurile de învăţare la distanţă pot fi considerate ca orice formă de învăţare în care profesorul şi elevul sunt separaţi în timp şi spaţiu. De exemplu, corespondenţa şi cursuri de televiziune - o formă de învăţămînt la distanţă, predarea materialului nou sau asimilarea materialului deja predat. Apariţia tehnologiilor Internet au oferit noi oportunităţi de dezvoltare a învăţămîntului atît tradiţional, cît şi la distanţă şi acum destul de des termenul de „la distanţă” este folosit pentru învăţarea „online”. Dezvoltarea şi aplicarea acestor tehnologii de calculator, de testare de software şi suport tehnologic de conferinte, video-conferinţe şi recepţionare a materialului deja trecut anterior ajută la dezvoltarea personalităţii elevului, chiar şi în cazul, admitem situaţia îmbolnăvirii unuia dintre elevi. Acesta nu are acces la ore şi pierde materialul trecut de către colegii săi. Elevul prin intermediul programelor date poate accesa de acasă informaţia care este plasată, de exemplu pe blogul profesorului, fiind în curs cu toate schimbările petrecute la şcoală. Are posibilitatea de a-şi folosi imaginaţia pentru a elabora tema de acasă şi de a contacta colegii şi profesorul privind informaţii suplimentare.

Dezvoltarea sistemului modern de educaţie

Seymour Popert, profesor de metode de cercetare şi de formare de laborator de la MIT, Statele Unite ale Americii, spunea că şcoala este procesul din spatele evoluţiei societăţii. Ca urmare, elevii îşi pierd respectul pentru aceasta. Şcoala nu este doar un instrument de viaţă, ci o abordare în viitor a cunoştinţelor şi personalităţii obţinute în cest răstimp. Aici se formează caracterul elevului, modul de gîndire, modalitate de expunere şi fenomenul de creaţie.  Astăzi, angajamentul faţă de o idee depăşită folosind o clasă de calculator sau o singură conexiune de Internet în şcoală reflectă incapacitatea de umanitate pentru a realiza că tehnologia digitală înseamnă că există viaţă în secolul XXI, şi, în consecinţă, pentru procesul de învăţare în secolul XXI. Studiile recente au arătat că doar 53% din toate cadrele didactice de şcoală publică din SUA, utilizează o clasă de computere şi Internet pentru procesul de învăţămînt. Atunci se pune problema, dacă SUA este o ţară cu o infrastructură dezvoltată, cu sisteme computaţionale moderne, atunci unde suntem noi şi ce le putem oferi noi elevilor şi viitoarelor generaţii?

Pentru a obţine rezulatate eficiente este nevoie de a elabora un program de dezvoltare a învăţămîntului modern, după cum urmează:

a.                  Vom folosi programul ca o platformă pentru a vizualiza şcoala în cazul în care fiecare elev are propriul laptop sau PC-ul. Sigur este nevoie de a aştepta o perioadă îndelungată pentru această etapă;

b.                  În fiecare regiune a ţării este nevoie de a crea o şcoală pilot, echipată cu tehnologie avansată;

c.                  Este nevoie de a crea centre de cercetare pentru a dezvolta noi programe şi materiale didactice pentru învăţare şi predare;

d.                 Formarea cadrelor didactice ar trebui să fie pusă în aplicare ţinînd seama de liniile directoare ale unui program comun, astfel încît viitorii profesori să aibă liber realizări tehnologice avansate. (Îmbunătăţirea abilităţilor informatice ale cadrelor didactice);

e.                  Pentru a atinge aceste obiective ar trebui să se acorde o atenţie serioasă la aspectele psihologice, cognitive, sociale şi personale ale programului, ţinînd seama de realizările tehnologiei;

f.                   Să nu uităm ca să obţinem rezultate bune este nevoie de a dezvolta la copil capacitatea de a crea singur ceva şi de a-şi expune părerile proprii;

La punerea în aplicare a unei astfel de abordări pentru a crea instrumente de high-tech de învăţămînt pentru a produce este nevoie de o serie de principii teoretice:

Principiul de controlabilitate care implică organizare bună, adaptabilitatea, şi controlul procesului de creare a high-tech mediului de învăţare, care este împărţită într-o serie de operaţiuni succesive de proiectare, expertiză, de producţie, corectarea difuzarea, punerea în aplicare, şi (dacă este necesar), a componentelor sale individuale şi metode de achiziţie a acestora.

Principiul de realism, la nivelul metodologiei prevede regulamentul şi modul în care interacţiunea umană intră în contact cu mediul educaţional, în domeniul autonomiei de dezvoltare personală, de auto-control şi auto-realizare. Mediul educaţional planificat ar trebui să ofere oportunităţi pentru acest tip de manifestari de personalitate individuale.

Principiul de conformitate cultural presupune saturaţie de high-tech a mediu educaţional de conţinut cultural, care este în formă de impact direct sau indirect în fiecare dintre metodele de achizitie.

Principiul productivităţii determină orientarea tehnologiei educaţionale în mediul educaţional pentru utilizarea de tehnologii moderne de psiho-pedagogice şi de calculator pentru construirea de subiecţi ai procesului pedagogic de artefacte materiale, culturale şi de realitate, de identitate, actiune, societate. Productivitatea aici înseamnă participarea deplină a elevilor în toate procesele de viaţă, procesele de integrare, stăpînirea şi aplicarea cunoştinţelor în toate sferele vieţii.

Principiul de reprezentare a timpului, postulează necesitatea de a crea condiţii pentru dezvoltarea spirituală a elevilor dimensiuni ale vieţii.

Competenţe informatice

         Competenţele informatice implică utilizarea critică şi sigură a tehnologiilor societăţii informaţionale în timpul orelor de program, în timpul liber şi pentru a comunica. Acestea sunt fixate prin competenţe de baza în TIC : folosirea computerului pentru recuperare, evaluare, stocare, producere, prezentare şi schimb de informaţii, comunicare şi participare la reţele de colaborare prin intermediul internetului. 

         Competenţele informatice cer o întelegere şi cunoştinte complete despre natura, rolul şi oportunităţile tehnologiei societăţii informaţionale în contexte de zi cu zi: în viata socială şi personală, ca şi la locul de muncă. Aceasta include aplicaţii principale pe computer cum ar fi editor computerizat, planşe cu grile, baze de date, stocarea şi managementul informaţiei, precum şi o înţelegere a oportunităţilor şi a riscurilor potenţiale ale Internetului şi ale comunicării prin mijloace electronice (e-mail, instrumente de reţele) necesare la locul de muncă, în timpul liber, la schimbul de informaţii şi reţele de colaborare, învaţare şi cercetare. Indivizii trebuie, de asemenea, să înţeleagă faptul că tehnologia societăţii informaţionale poate să sprijine creativitatea şi inovaţia şi să fie atenţi la problematica referitoare la validitatea şi credibilitatea informaţiei disponibile şi a principiilor legale şi etice implicate în folosirea interactivă a tehnologiei societăţii informaţionale.
         Deprinderile cerute includ capacitatea de a căuta, colecta şi prelucra informaţii şi de a le folosi în mod sistematic şi critic, apreciind relevanţa, distingînd între lumea reala şi cea virtuală, recunoscînd în acelaşi timp legătura dintre ele. Indivizii trebuie să aiba deprinderi de a utiliza instrumente pentru a produce, prezenta şi înţelege informaţii complexe, precum şi capacitatea de a accesa, de a căuta şi de a folosi servicii prin Internet. Indivizii trebuie sa fie capabili să folosească tehnologia societăţii informaţionale pentru a sprijini gîndirea critică, creativitatea şi inovaţia.
          Folosirea tehnologiei societăţii informaţionale cere o atitudine critică şi de reflectare prin informaţii disponibile şi o folosire responsabilă a mijloacelor media interactive. Aceasta competentă va fi susţinută de interesul în angajarea în comunităţi şi reţele pentru scopuri culturale, sociale şi/sau profesionale
        Un nou şi revoluţionar mod de a pune în practică cunoştiinţele elevilor cuprinse în diferite materii de studiu. Produsele informaţionale multimedia din “BIBLIOTECA DIDACTICĂ” sunt furnizate de companii cunoscute în domeniul programelor educaţionale pe suport electronic: SOFTWIN, ISA, VAROX şi prezintă cîteva caracteristici care le diferenţiază:

 ·interactive;
· interesante;
· moderne;
· intuitive.
         Folosirea de materiale didactice complexe: cărţi, programe interactive, hărţi, diagrame, desene, planşe, mulaje, proiecţii sau realitatea înconjurătoare atrag interesul tinerilor pentru a descoperi cît mai mult despre o anumită materie.
         Dintre acestea, programele / softurile educaţionale şi interactive pe suport electronic sunt cele mai complexe materiale didactice care pot prezenta foarte aproape de realitate diferite fenomene, procese, evoluţii, modificări sau tehnici din întregul domeniu al artei, stiintei şi cunoasterii.
        Cîteva din avantajele acestor aplicaţii informatice sunt următoarele:
1. transpunerea în timp scurt a unor procese de durată;
2. proiecţia tridimensională a oricărui lucru, fenomen;
3. interactivitatea cu cel/cei din spatele monitorului: prezenta explicaţiilor, a întrebărilor;

4. modul dinamic de prezentare;
5. stimularea concomitentă a receptorilor acustici şi vizuali.         

  Informația receptionată în același timp prin văz, auz şi pipăit se stochează într-un procent de 60-80 %, deci procesul învăţării se desfasoară mai uşor. 

Literatura de specialitate  pune în evidenţă contrastul dintre „învăţarea tradiţională” şi

„învăţarea centrată pe elev”.

„Învăţarea tradiţională” presupune:

·                    instruirea centrată pe profesor;

·                    predare de informaţii;

·                    factuală, bazată pe cunoştinţe;

·                    predare bazată pe disciplinele tradiţionale;

·                    accentul pe învăţare în vederea amintirii cunoştinţelor studiate;

·                    evaluarea în mare parte prin examene tradiţionale;

·                    învăţare pasivă;

·                    răspuns ca reacţie;

·                    stimularea unui singur simţ;

·                    un singur mijloc media;

·                    munca individuală.

„Învăţarea centrată pe elev” presupune:

·                    instruirea centrată pe elev;

·                    schimb de informaţii;

·                    gîndirea critică, luare de decizii bine informate;

·                    elevii pun întrebări şi rezolvă probleme;

·                    aranjamente flexibile, schimbătoare, legate de sala de clasă;

·                    accentul pe înţelegere/aplicare;

·                    diversitate de evaluare;

·                    învăţare activă, exploratoare, bazată pe cercetare;

·                    acţiune interactivă, planificată;

·                    stimulare multi-senzorială;

·                    multimedia;

·                    muncă în colaborare.

Schimbarea de la „învăţarea tradiţională” la cea „centrată pe elev” se face treptat. Experienţa didactică arată că profesorul trebuie să fie focalizat pe „experienţa şi interesele elevilor”, indiferent de disciplina studiată. Elevii nu vor memora informaţiile, vor înţelege şi vor aplica aceste noţiuni fiind considereaţi „co-creatori” în procesul de predare-învăţare-evaluare (McCombs and Whistler 1997).

Elevul nu primeşte informaţia ştiinţifică ci o procesează prin activităţi didactice create de profesor. Elevul este implicat în rezolvarea, aplicarea prin eforturi proprii. Atributul “învăţării centrate pe student” este “succesul” echipei profesor-elev.

Care este rolul profesorului în învăţarea centrată pe elev?

Profesorul conduce procesul de predare-învăţare-evaluare, proiectează lecţia, ajutînd elevul să folosească capacitatea sa de a „privi cum să înveţe”. Procesul de predare-învăţare trebuie să se realizeze în echipa Profesor-Elev, trebuie să fie activ şi fiecare activitate didactică să fie autentică, specifică, orientată către o aplicaţie care îl va atrage pe elev.

Învăţarea centrată pe elev  în studiul ştiinţelor (fizică, chimie) a pus  în evidenţă dezvoltarea de către profesori a „proiectelor didactice”  în funcţie de tipul lecţiei. Strategia didactică constă în dezvoltarea subiectului într-o manieră logică elevul fiind „direcţionat” prin conversaţia euristică de către profesor. Întrebările sunt adresate întregii clase, iar elevii organizaţi în grupe valorice sau individual caută răspunsul (acesta este drumul spre învăţare şi aplicare în cadrul „lecţiei centrate pe elev”).

Didactica modernă situează elevul în centrul activităţii didactice, care este proiectată de profesor, aplicată şi analizată de acesta.

Autoevaluarea proprie va determina ca profesorul să-şi aleagă cel mai bine demersul viitor, ţinînd cont de condiţiile specifice fiecărui colectiv de elevi, fiecărei grupe de elevi.

Proiectarea didactică modernă va stimula echipa profesor-elevi în rezolvarea sarcinilor de lucru în mod creativ, obţinîndu-se eficienţă maximă. Astfel, în proiectarea şi desfăşurarea lecţiilor, se poate observa: rigurozitatea ştiinţifică, explicarea tuturor fenomenelor fizice şi chimice cu care elevul vine în contact direct sau virtual în funcţie de locul în care se desfăşoară lecţia. Precizia cu care profesorul realizează: stabilirea obiectivelor operaţionale ale lecţiei, proiectarea activităţilor didactice (elevi–profesor), realizarea feed-backului va influenţa existenţa “succesului” sau „insuccesului” profesorului la lecţie.

Pentru a obţine un rezultat eficient şi pentru a avea un drum către succes într-o lecţie centrată pe elev, profesorul va urma un drum de zece paşi prin care :

·                    va dezvolta întotdeauna la elevi posibilitatea de a lucra in echipă;

·                    va încuraja elevii săi să pună întrebări;

·                    va încuraja elevii să aibă momente de reflecţie asupra momentelor didactice din lecţie ;

·                    va studia întotdeauna grupul ţintă, clasa, echipa de elevi ;

·                    va proiecta foarte bine evaluarea formativă/sumivă ;

·                    va cere întotdeauna elevilor săi feed-back;

·                    va studia cu atenţie atitudinea elevilor săi.

În felul respectiv se vor folosi modalităţi concrete de a moderniza procesul de predare-învăţare-evaluare prin utilizarea noilor tehnologii informatice ca mijloace de invăţămînt.

Rolul profesorului, din această perspectivă se modifică în sensul:

·                    Pedagog;

·                    Proiectant, tutore, manager, moderator;

·                    Meditator;

·                    Partener;

·                    Animator;

·                    Actor;

·                    Strateg, gînditor;

·                    Reflexiv;

·                    Coevaluator.

Strategia aleasă pentru formarea echipelor de realizare de produse multimedia este asigurarea cunoştinţelor IT şi a cunoştinţelor ştiinţifice necesare realizării produselor IT.

Gîndirea integrativă se formează numai prin  învăţarea integrativă. Pentru că gîndirea elevului trebuie să devină divergentă  (să analizeze informaţiile  ştiinţifice structurate, să compare sistemele, să abstractizeze raporturile izvorîte din compararea sistemelor), profesorul trebuie să utilizeze strategii euristice specifice prin care elevul:

·               să rezolve problem noi;

·               să transfere cunoştinţe intra şi extrasistemic.

Profesorul trebuie să aibă un stil cognitiv, deschis pentru a  dezvolta flexibilitatea, originalitatea la elevi, dar să realizeze şi o învăţare anticipativă, inovatoare, creativă.

Profesorul are un rol hotărîtor în crearea lecţiei, aceasta avînd un caracter creator în funcţie de clasă, de tipul lecţiei, produs de profesor, dar cu efecte benefice asupra elevului.

Tot el stabileşte interconexiunile dintre diferitele noţiuni ştiinţifice: tipul materialului, metode şi tehnici de predare, utilizarea diferitor softuri educaţionale, care îl vor ajuta pe elev să însuşească mai eficient materialul predat.

Ca rezultat lecţia interactivă realizată cu ajutorul instrumentelor didactice IT determină:

·                    elevul să reuşească o concentrare maximă (80% din timpul lecţiei);

·                    elevul se integrează în munca în echipă în proporţie de 75%;

·                    peste 50% din conţinuturile ştiinţifice sunt însuşite în lecţiile interactive;

·                    45% dintre elevi apreciază evaluarea continuă şi semnificaţia ei.

Metode şi tehnici de stimulare a creativităţii

            În sens larg, creativitatea este un concept care se referă la potenţialul de care dispune o persoană pentru a desfăşura o activitate creatoare.

Activitatea creatoare este una dintre formele fundamentale ale activităţii omului (alte forme fiind jocul, învăţarea, munca şi comunicarea). Se deosebeşte de celelalte forme de activitate umană prin caracteristicile produselor în care se concretizează şi prin procesualitatea psihică ce îi este caracteristică.

Produsele activităţii creatoare întrunesc o serie de atribute specifice: noutate, originalitate, ingeniozitate, utilitate şi valoare socială.

Din punctul de vedere al structurilor psihologice implicate, creativitatea este o dimensiune integrală a personalităţii subiectului creativ: presupune imaginaţie, dar nu se reduce la procesele imaginative; implică inteligenţă, dar nu orice persoană inteligentă este şi creatoare; presupune motivaţie şi voinţă, dar nu poate fi explicată doar prin aceste aspecte etc.

Ca proces, creativitatea este legată de rezolvarea de probleme, însă persoana creatoare este cea care descoperă noi probleme, pentru care nu există o strategie rezolutivă anterioară, căci problema nu poate fi încadrată într-o clasă cunoscută de probleme.

            Pentru a forma creativitatea sunt valoroase metode ca:
            · revizuirea ipotezelor;
            · verificarea preciziei definiţiilor pe situatii (cazuri) concrete;
            · se repetă cercetările pentru verificarea domeniilor;
            · dezordine experimentală - faci experienţe să vezi ce iese (Cl. Bernard);
            · clasificare după mai multe criterii simultan;
            · variaţii concomitente;
            · a se identifica şi aprecia creativitatea la colegi;
            · a se cunoaste biografiile personalităţilor de mare valoare în creaţia ştiinţifică, artistică, tehnică.

Dezvoltarea potenţialului creativ uman presupune, în primul rînd, o optimă interacţiune educativă a tuturor factorilor de educaţie care interacţionează într-o societate, şcoala nefiind singurul factor de influenţă. Sunt necesar acţiuni concertate în trei planuri distincte:

1.                  social;

2.                  individual- psihologic;

3.                  calitatea vieţii.

În plan social, de o deosebită importanţă pentru descătuşarea energiilor creatoare umane sunt preocupările de a asigura:

a.                  largă participare democratică şi creativă la procesele decizionale care privesc viaţa oamenilor;

b.                  aprecierea socială a muncii creative şi a persoanelor creative de către societate;

c.                  crearea unor posibilităţi reale cetăţeanului de a-şi petrece timpul liber prin desfăşurarea unor activităţi creative, după preferinţă s.a.

În plan individual psihologic, prezintă importanţă:

a.                  crearea unui sistem eficient de instruire şi educaţie permanentă;

b.                  ridicarea calităţii educaţiei şi învăţămîntului;

c.                  preocupări sistematice de calificare a oamenilor;

d.                 educaţia pentru creativitate s.a.

În ceea ce priveşte calitatea vieţii se impune crearea unor condiţii favorabile unui regim de muncă igienic, de natură să susţină fizic efortul creator.

În contextul tuturor acestor condiţii social-educative ale creativităţii, şcoala urmează să realizeze finalităţi educative specifice, de care este direct responsabilă. Ei îi revine responsabilitatea de a acţiona pentru stimularea potenţialului creativ al elevilor în următoarele direcţii:

·         identificarea potenţialului creativ al elevilor;

·         crearea premiselor gnoseologice ale activităţii creatoare, libere şi conştiente a omului (o concepţie despre lume care să dea sens şi să orienteze activitatea creativă);

·         dezvoltarea posibilităţilor individuale de comunicare, care să înlesnească punerea rezultatelor creaţiei la dispoziţia societătii;

·         dinamizarea potenţialului creativ individual, în sensul valorificării adecvate a talentelor şi a cultivării unor atitudini creative în special a acelor care constituie principalii factori vectoriali ai creativităţii;

·         asigurarea suportului etic al comportamentului creator.

Cîtă vreme creaţia era socotită un privilegiu dobîndit ereditar de o minoritate, şcoala nu s-a ocupat în mod special de acest aspect, deşi, e drept, s-au creat ici colo clase speciale pentru supradotaţi. De cînd se arată că automatele dirijate de calculatoare înfăptuiesc toate muncile monotone, stereotipe şi deci omului îi revin mai mult sarcini de perfecţionare, de înnoire, cultivarea gîndirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor de masă. Pe lîngă efortul tradiţional de educare a gîndirii critice, stimularea fanteziei apare şi ea ca un obiectiv major. Aceasta implică schimbări importante, atît în mentalitatea profesorilor, cît şi în ce priveşte metodele de educare şi instruire.

În primul rînd, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale şi emotive, puternice în şcoala din trecut. Se cer relaţii distinse, democratice, între elevi şi profesori, ceea ce nu înseamnă a coborî statutul social al celor din urmă. Apoi, modul de predare trebuie să solicite participarea, iniţiativa elevilor, e vorba de acele metode active, din păcate prea puţin utilizate în şcoala romînească. În fine, fantezia trebuie şi ea apreciată corespunzător, alături de temeinicia cunoştintelor, de raţionamentul riguros şi spiritul critic.

În cele ce urmează, vă prezint cîteva metode de dezvoltare a creativităţii  care se pot folosi în cadrul orelor: brainstorming, metoda mozaicului, metoda cubului, tehnica sinectică.

Brainstorming

            Tehnica Brainstorming – „furtuna de idei" sau efervescenta creierului. Se provoaca un curs liber şi necritic de asociaţii de idei, fără a se face nici o evaluare a produsului. (Alex. Oaborn)

Brainstormingul este o metodă care ajută la crearea unor idei şi concepte creative şi inovatoare. Pentru un brainstorming eficient, inhibiţiile şi criticile suspendate vor fi puse de-o parte. Astfel exprimarea va deveni liberă şi participanţii la un proces de brainstorming îşi vor spune ideile şi părerile fără teama de a fi respinşi sau criticaţi. Un brainstorming durează în jur de o jumătate de oră şi participă în medie 10 elevi sau grupuri de minim 10 elevi. Se expune un concept, o idee sau o problemă şi fiecare îşi spune părerea despre cele expuse şi absolut tot ceea ce le trece prin minte, inclusiv idei comice sau inaplicabile. O variantă a brainstormingului este brainwritingul.

O sesiune de brainstorming bine dirijată dă fiecăruia ocazia de a participa la dezbateri şi se poate dovedi o acţiune foarte constructivă.

Etapele unui brainstorming eficient sunt următoarele: deschiderea sesiunii de brainstorming, o perioadă de acomodare de 5-10 minute, partea creativă a brainstormingului, prelucrarea ideilor şi stabilirea unui acord.

În deschiderea sesiunii de brainstorming se prezintă scopul acesteia şi se discută tehnicile şi regulile de bază care vor fi utilizate.

Perioada de acomodare durează 5-10 minute şi are ca obiectiv introducerea grupului în atmosfera brainstormingului. Este o mini-sesiune de brainstorming unde participanţii sunt stimulaţi să discute idei generale pentru a putea trece la un nivel superior.

Partea creativă a brainstormingului are o durată de 25-30 de minute. Este recomandabil ca în timpul derulării acestei etape, coordonatorul (profesorul) să amintească timpul care a trecut şi cît timp a mai rămas. Să “preseze” participanţii şi în finalul părţii creative să mai acorde cîte 3-4 minute în plus. În acest interval de timp grupul participant trebuie să fie stimulaţi să-şi spună părerile fără ocolişuri.

Metoda mozaicului

Avatajele metodei:

·                    Este urmărită capacitatea de sinteză, de analiză şi argumentare;

·                    Dezvoltă capacităţile de comunicare şi de exprimare a propriilor idei;

·                     Asigură implicarea şi participarea tuturor elevilor la lecţie;

·                    Dezvoltă abilităţi de cooperare în cadrul grupului de elevi;

·                    Dezvoltă interesul pentru învăţare.

            Metoda cubului
           Metoda cubului presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţînd abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Sunt recomandate următoarele etape:
· Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează;
· Anunţarea subiectului pus în discuţie;
· Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinînd tema din perspectiva cerinţei de pe una din feţele cubului. Există mai multe modalităţi de stabilire a celor şase grupuri; Modul de distribuire a perspectivei este decis de profesor, în funcţie de timpul pe care îl are la dispoziţie, decît de bine cunoaşte colectivul de elevi. Distribuirea perspectivelor se poate face aleator; fiecare grupa rostogoleşte cubul şi primeşte casarcină de lucru perspectiva care pică cu faţa în sus. Chiar profesorul poate atribui fiecărui grup o perspectivă.
· Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe;
· Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei.

           Sinectica
       Sinectica reprezintă strîngerea laolaltă a unor elemente diverse. Se produc astfel idei şi asociaţii noi. Metoda foloseşte două operaţii de bază:
1. să faci ca un lucru ciudat să-ţi pară familiar;
2. să faci ca obişnuitul să devină ciudat.
        Prima operație, care este analitică, înţelegi problema, iar în cea de-a doua are loc o orientare complet nouă folosind analogia personală. Analogia personală constă în a imagina propriile noastre sentimente. Este considerată ca importantă capacitatea minţii de a se juca, de a încuraja fantezia. Se recomandă să nu se emite judecăţi pripite criticîndu-se legăturile nerelevante.(W.J.J.Gordon,Synectics)
Lista procedeelor creative este foarte bună pentru domeniul tehnic și s-a delimitat chiar o sferă a creativităţii. (V. Belans)

 

        Consider că, în învăţămînt, o condiţie de bază a succesului şcolar o reprezintă creativitatea, aceasta fiind întîlnită atît în activităţile de predare cît şi în cele de evaluare. Avînd în vedere faptul că predarea centrată pe elev se află în directă relaţionare cu creativitatea şi reprezintă o prioritate absolută pentru înfăptuirea reformei şcolare avînd ca scop formarea continuă a cadrelor didactice în demersul de implementare a unui învăţămînt modern şi eficient, iar ca obiective:
· promovarea unor metode moderne în procesul de învăţămînt centrate pe elev şi motivarea lor pentru actul de învăţare;
· argumentarea eficienţei metodelor tradiţionale prin adaptarea lor la cerinţele educaţiei europene;
· promovarea strategiilor privind asigurarea educaţiei de calitate în şcoala romînească;
· conştientizarea importanţei tuturor disciplinelor de învăţămînt în dezvoltarea personalităţii elevilor.