суббота, 16 июня 2012 г.

Blocaje ale creativității

      Nenumaratele denumiri metaforice exprimă concepţiile diverşilor autori asupra creativităţii: „inteligenţa fluidă” (R. B. Cattell), „gîndire divergentă” (J. Guilford), „rezolvare specifică de probleme”, „rezolvare de probleme slab structurate” (J. Bruner), „imaginaţie creatoare” (Th. Ribot), „imaginaţie constructivă” (A. Osborn), „gîndire autonomă” (Fr. Bartleit).
       Pentru a stimula creativitatea, trebuie să fim conştienţi şi să combatem anumite piedici apărute în calea manifestării imaginaţiei. Asemenea obstacole sunt denumite, de regulă, blocaje. Sidney Shore (cf. Jaoui, 1990, p.18-20) a inventariat trei tipuri de blocaje ale creativităţii: emotionale, culturale şi perceptive.

Blocaje de tip emoţional:
a. teama de a nu comite o greşeala, de a nu părea extravagant;
b. teama de a risca să fii un „pionier”, de a fi în minoritate;
c. oprirea prematură la prima idee, soluţie care apare sau teama ori neîncredere faţă de superiori, colegi, colaboratori;
d. capacitatea slabă de a se destinde, de a lăsa timp incubatiei să se desfăşoare, să acţioneze;
e. dorinţa aproape patologică pentru aparenta securitate a „cunoscutului” şi a „evidentului”;
f. dificultatea de a schimba modelul de gîndire;
g. dependenţa excesivă faţă de opiniile altora;
h. lipsa competenţei de a depune un efort susţinut pentru a desfăşura procesul de rezolvare a unei probleme de la identificarea ei pînă la soluţionare.

Blocaje de ordin cultural:
a. dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă;
b. „conformism” la idei vechi, ca şi la cele noi;
c. tendinţa de a reacţiona conform principiului „totul sau nimic”;
d. prea mare încredere în statistici şi experienţa trecută;
e. punerea pe primul plan a factorilor practici sau economici în luarea deciziilor, ceea ce reduce timpul pentru a avea un număr suficient de idei;
f. slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile;
g. sentimentul că tendinţa de a te îndoi sistematic este un inconvenient social;
h. prea mare incredere în logica a ceea ce se numeste Raţiune;
i. exaltarea excesivă faţă de spiritul grupului, conducînd la conformism.

Blocaje de ordin perceptiv:
a. incapacitatea de a se interoga asupra evidentului;
b. incapacitatea de a distinge între cauza şi efect;
c. dificultatea de a defini o problemă sau declinarea capacităţii;
d. refuzul de a sesiza, de a releva;
e. dificultatea de a destructura o problema în elemente care pot fi manipulate, dirijate;
f. dificultatea de a diferenţia între fapte şi probleme;
g. prezentarea prematură a pseudo-soluţiilor la probleme care nu au fost încă definite;
h. incapacitatea de a utiliza toate sensurile care ne pun în contact cu mediul;
i. dificultatea de a percepe relaţii neobişnuite între idei şi obiecte;
j. incapacitatea de a defini lucrurile;
k. îngustarea excesivă a punctului de vedere;
l. credinţa negativă: „Nu sunt creativ”.
       Omul dispune de un potenţial - creativitatea, iar datoria lui este să-l descopere, să şi-l dezvolte şi să-l pună în evidenţă. Şi aceasta, deoarece numai prin creaţie avem şansa de a deveni asemenători Creatorului.

Комментариев нет:

Отправить комментарий