Activitatea creativă

        Întrebarea "cum ia naştere produsul creativ, adică acela original şi valoros social" şi-au pus-o şi anticii şi modernii. Grecii i-au numit "poeţi" pe cei care închipuind lucrurile, în acelaşi timp "creşu". Psihologia modernă a propus diferite metode pentru a răspunde la aceasta întrebare. O cale foarte importantă şi utilă este aceea de a cunoaşte biografia marilor creatori.

              Stadii (etape) ale creaţiei
      Graham Wallas (1926), analizând cum se desfăşoară procesul creaţiei la creatori din domenii diferite, a ajuns la concluzia ca aceasta parcurge următoarele patru etape:
1) Prepararea. Aceasta se desfăşoară la nivelul conştientului. Creatorul ştie că există o problemă, si pune o problemă de rezolvat. Se pregăteşte, adună material pentru rezolvare.
2) Incubaţia. Este un proces care nu se desfăşoară la nivelul conştientului, ci la
cel al inconştientului. Este o perioada de aşteptare, când problema rămâne
"nedesţelenită, el are alte preocupări (precizez că grecii antici înţelegeau prin
"incubaţie" "somn în peştera sacră, unde se retrăgea pentru o vreme cel care astepta
să vina zeul în vis ca să-i comunice despre reuşita sau nereuşita unei expediţii pe care o avea de făcut).
3) Iluminarea. Soluţia problemei, ideea, apare pe neaşteptate este ca o străfulgerare.
4) Verificarea. Se elaboreaza produsul creaţiei, se testeaza, se pune la punct. In acest stadiu al creaţiei, este foarte importanta analiza cuuza, cu instrumentele logicii, asupra operei respective. Creatorii adevăraţi sunt extrem de pretenţioşi cu producţia lor înainte de a o face publică.
         S-au făcut studii experimentale pentru a se stabili dacă aceste stadii apar în orice domeniu şi la toate cele trei niveluri superioare (inventiv, inovativ şi emergentiv). Concluziile lui W. E. Vinacke şi J. Eindhoven  au fost:
- cele patru etape nu trebuie considerate ca stadii strict diferenţiate între ele, ci apar ca procese continue, dinamice în cursul activităţii creatoare;
- procesul creativ este, în genere, acelaşi în activităţile (profesiile) care necesită nivel înalt de creativitate, precum şi în alte activităţi, dar există deosebiri de tehnică, de viteză şi de mod de abordare a problemelor.

               Climat creator
        În numeroase studii s-au dovedit favorizanţi astfel de factori de mediu: individul are "libertate psihologică, se poate exprima şi este acceptat, există înţelegere prin empatie şi lipseşte critica externă (Carl Rogers); creativitatea superioară apare în familiile în care "divergenţa individuală este permisă, iar riscurile sunt acceptate." (Torrance)

              Cultivarea creativităţii
        Torrance a ajuns la concluzia că, daca şcoala este centrată pe gândire "convergenţa, nu este un climat favorabil descoperirii şi încurajări celor cu gândire "divergentă. Elevii trebuie să se simtă liberi şi în siguranţă pentru a-şi manifesta originalitatea. Procedeele şi metodele profesorilor se transformă, la elevi, în strategii ale gândirii, de aceea se poate spune că învăţarea poate să genereze fie un intelect reproductiv, fie unul creator.