În contextul actual, al schimbărilor rapide, al competiţiei acerbe şi accelerate care ne influenţează viaţa, ne dinamizează mediul, ne impune noi determinări, ne provoacă la o regîndire a sistemelor şi a structurilor economice şi sociale, dintre identitatea naţională şi globalizare, se fac eforturi de adaptare a societăţii la exigenţele lumii de mîine. Trăim într-o lume bazată pe competiţie şi eficenţă, a cărei forţă rezidă în cunoaştere.
Astăzi mai mult decît oricînd, creativitatea reprezintă o condiţie fundamentală a calităţii educaţiei, una dintre premisele esenţiale ale performanţei.
Creativitatea este acea caracteristică a gîndirii care foloseşte inventiv experienţa şi cunoştinţele acumulate, oferind soluţii şi idei originale. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea, azi, nu se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este voinţa , perseverenţa în a face numeroase încercări şi verificări.
Gîndirea creatoare este deosebit de complexă şi are la bază o serie de factori care-i permit combinările, transformările, implicările, relaţiile, identificările sau evaluările. Pe lîngă coeficentul de inteligenţă, un rol important în creativitate, îl au: ereditatea, capacităţile intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, efortul susţinut de pregătire şi investigaţie. Cultivarea gîndirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor contemporane. Stimularea creativităţii tinerilor se poate realiza printr-o susţinută şi elevată pregătire teoretică şi practică; dinamizarea iniţiativei şi muncii independente, a spiritului critic ştiinţific; dinamizarea activităţii de documentare şi experimentare independentă; receptivitatea faţă de nou; pasiune pentru ştiinţă în concordanţă cu aptitudinile fiecăruia. Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Aceasta implică schimbări importante, atît în mentalitatea profesorilor, cît şi ceea ce priveşte metodele de educare şi instruire. În primul rînd, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale şi emotive, puternice în şcoala din trecut. Se cer relaţii distinse, democratice, între elevi şi profesori, ceea ce nu înseamnă a coborî statutul social a celor din urmă, apoi, modul de predare trebuie să solicite participarea, iniţiativa elevilor – e vorba de acele metode active, din păcate prea puţin utilizate în şcoala românească.
Creativitatea este motorul inovării şi factorul cheie al dezvoltării personale, ocupaţionale, antreprenoriale şi sociale şi al bunăstării tuturor indivizilor în societate.
Obiectivul specific este de a sublinia, printre altele, următorii factori care pot contribui la promovarea creativităţii si capacităţii de inovare:
1. Crearea unui mediu favorabil inovării şi adaptabilităţii într-o lume aflată în continuă schimbare; trebuie luate în considerare toate formele de inovare, inclusiv pe plan social şi antreprenorial;
2. Evidenţierea deschiderii spre diversitate culturală drept mijloc de încurajare a comunicării interculturale şi promovarea unei mai strînse legături între arte, precum şi cu şcolile şi universităţile;
3. Stimularea sensibilităţii estetice, dezvoltării emoţionale, gîndirii creative şi intuiţiei la toţi copii la vîrsta cea mai frageda, inclusiv în învăţămîntul preşcolar;
4. Sensibilizarea în privinţa importanţei creativităţii, a inovării şi a spiritului antrepreonorial pentru dezvoltarea personală, precum şi pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, precum şi încurajarea unei mentalităţi antreprenoriale, în special în rîndul tinerilor, prin cooperarea cu mediul de afaceri;
5. Promovarea educării în domeniile matematic, ştiinţific şi tehnologic a aptitudinilor de bază şi avansate favorabile inovării tehnologice;
6. Încurajarea deschiderii de către schimbare, creativitate şi rezolvarea problemelor în competenţe favorabile inovării, care se pot aplica unei varietăţi de contexte profesionale şi sociale;
7. Lărgirea accesului la o serie de forme creative de exprimare atît prin intermediul învăţămîntului formal cît şi prin activităţii neformale şi informale pentru tineret;
8. Sensibilizarea publicului, atît în interiorul, cît şi în exteriorul pieţei muncii, în ceea ce priveşte importanţa creativităţii, a cunoaşterii şi a flexibilităţii într-o epocă a schimbărilor tehnologice şi a integrării globale rapide pentru o viaţă prosperă şi satisfacătoare precum şi oferirea mijloacelor care să permită cetăţenilor să-şi îmbunătăţească oportunităţile de angajare în toate domeniile în care creativitatea şi capacitatea de inovare joacă un rol important;
9. Promovarea designului drept activitate creativă care contribuie în mod semnificativ la inovarea precum şi la dobîndirea de aptitudini de gestionare a inovării şi a designului, inclusiv noţiunii de bază în materie de protecţie a proprietăţii intelecuale;
10. Dezvoltarea creativităţii şi a capacităţii inovatoare în organizaţiile private şi publice prin formare şi încurajarea acestora de a utiliza mai bine potenţialul creativ atît al angajaţilor, cît şi al clienţilor. [...]
Excelenţa şi competenţele esenţiale, în special cele legate de antreprenoriat, creativitate şi tehnicile de învăţare dezvoltate în toate sistemele şi la toate nivelurile de educaţie şi de formare. Atît şcolile cît şi învăţămîntul şi formarea profesională deţin o contribuţie majoră la facilitarea procesului de inovare. Învăţămîntul şi formarea profesională de înaltă calitate, de exemplu, pot contribui la favorizarea inovării la locul de muncă. Se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală, apare necesitatea modificării modului de gîndire şi a stilului de lucru în clasă, cristalizat în secole de învăţămînt tradiţional, prea puţin preocupat de această latură a personalităţii elevului, care capătă în zilele noastre o valoare din ce în ce mai însemnată.
Комментариев нет:
Отправить комментарий